miercuri, 27 februarie 2008

biiiiip!

sunt atat de nervoasa incat imi vine sa injur non-stop. dar stii ce? mi-am promis sa ma las de injurat. so. daca-mi vine sa injur in timpul acestui articol o sa inlocuiesc cu traditionalul "bip". da. ai ghicit. acum urma un lung sir cu "bip" :)) in ultimul timp am aflat chestii care m-au lasat masca. adica. de ce baietii sunt asa? inspira o neincredere totala. in cine sa mai ai incredere cand toti se intrec sa te traga in piept? de ce lumea e a dracu' de parsiva? ce vor ei sa castige asa? dar ce castiga si cu fitele alea pe care si le revarsa peste tot? vrei sa stii ceva?! m-am saturat de toti. :) de catva timp ascult numa melodii in care oamenii sunt dezamagiti. dar nu cred ca din cauza acestor melodii am starea pe care o am. pur si simplu nu ma multumeste nimeni. si nimic. nu consider ca-s prea pretentioasa, ci doar ca am multe idei iesite din comun, chiar preconcepute. dar asta sunt! si se pare ca nimeni nu prea accepta asta. ce pot sa spun? get a life and leave me alone :) ca sa intelegi putin ce simt, asculta "metode clasice de sinucidere" [ ombladon ] si "tovarasilor" [ bitza ] , dar pe de alta parte si "iti multumesc" [ alex ] si "satisfy you" [ puff daddy, r kelly ] . foarte complexa? maybe. greu de tinut pasul cu mine poate d-aia ma uit in jur si vad..masini, copaci, oameni care trec pe strada si cam atata. daca sap adanc, poate gasesc prieteni. dar nu d-aia care sa nu te arda pe la spate. ca de.. astia suntem. hei. stii ce? te plictisesc. simt asta. poate ma intelegi. cine ma intelege, ziceti-mi. sper sa ajungem prieteni buni. :)

singura intr-o lume de cacat. singura, dar cu capul sus si inarmata cu ideile mele unice. :D

sâmbătă, 23 februarie 2008

ispite

nu. articolul asta nu e despre ispite ca la emisiunea aia tv..am uitat cum se numeste..aia cu ispitele :)) ci este despre ceva mai cu esenta. prinsi in cercuri vicioase si inconjurati de asa-numitii prieteni, ne distrugem viata fara sa observam. ba mai mult. suntem incurajati de "prieteni". ieri ma uitam la un coleg de-al meu caruia i s-a facut rau in ora de matematica din cauza tigarilor pe care le-a fumat de dragul anturajului. de ce ne lasam influentati de oamenii din jurul nostru? ba mai mult. suntem orbiti. si ajungem acolo unde n-ar trebui. ajungem sa bem. sa fumam. sa injuram. sa facem sex doar pentru a fi in ton cu grupul in care suntem. uita-te la tine, la dracu! si nu te mai ghida dupa ce spune x sau y. ei n-or sa stea cu tine atunci cand tu, beat fiind, vei vomita tinand strans in brate wc-ul. ei nu vor fi acolo nici cand tu vei lesina din cauza ca ai fumat cat nu puteai duce. ei nu vor fi cu tine cand te vei culca cu cineva doar ca sa nu fi respins de grup. nu vor trai sentimentele de obligatie pe care le vei trai tu cand vei cu ea in pat. azi sunt nervoasa. azi urasc! nu mi se intampla des. sunt nervoasa si-i urasc pe cei populari. ii urasc pe aceia care profita de caracterul slab al unora, influentandu-i negativ, [ de obicei ] doar ca sa rada de cineva. stiu cat de urat suna. dar acuzele mele-si au radacina in comportamente reale. deci, urasc multa lume, printre care si colegi. oameni atat de lasi incat ii pun pe altii sa faca ce ei n-au curajul. de ce a ajuns lumea asa?! dar ridic ochii de la aceste lucruri negative si ma uit in fata. mai sunt 6 zile. [ nu stii, nu intreba ] ce urmeaza? m-am saturat de toate tampeniile pe care le face lumea. m-am saturat de parsivism. m-am saturat de oameni cu o viata ratata care-si bat joc de altii nevinovati. m-am saturat de prietenii care vin la tine doar cand au ei nevoie. m-am saturat de minunatii prieteni care te trag in piept fix cand nu te astepti. m-am saturat sa ma dezamagiti. m-am saturat de voi toti. pentru ca aici, cu mine, nu sunt decat maxim 5 persoane. una stiu sigur ca e. [ te iubesc,anca ] multumesc alex ca te-ai gandit la mine. si ca ai citit articolul. multumesc si celeilalte persoane care mi-a dat un sfat, desi nu stiu cine este.

acest articol ti-e dedicat tie, florin. ia-ti viata in mainile TALE. nu te lasa condus de imbecili.

vineri, 22 februarie 2008

jos palaria!

lasa-ma sa-ti zic ceva : alcoolul nu te ridica! atunci cand ai probleme nu te refugia in alcool, ca nu ajuta, ci doboara. de ce iti spun asta? am incercat. cand am simtit ca ma simt singura la un chef am inceput sa beau. nu mult. suficient. si la ce concluzie am ajuns? ca niciodata nu mai beau cand sunt singura. pentru ca in mintea mea se aduna toate problemele si ma apasa. si lacrimi incep sa curga. si dupa ce vezi o fata ametita..nu vrei s-o vezi si plangand. :) de multe ori mi se intampla sa-mi spuna cineva o vorba aiurea sau sa ma uit la un film trist, si ma apuca sentimentalismele. si ma gandesc cat de singura sunt. si se aduna d-astea in mine pana..nu..nu explodeaza, dar dau pe afara si incepe sa mi se vada pe fata o stare mai aiurea. si acum am starea aia. ceva foarte confuz. sunt toate combinate, amestecate. sunt : dezamagita, trista, agitata, zambareata, singura, nervoasa.. si lista poate continua mult si bine. si tu stai acolo in fata ecranului si nu stii ce-am scris. nu intelegi nimic. " cum dracu sa fi si trista si zambareata?! " ei! numai eu pot. de fapt, nu numai eu. sunt singura ca multe persoane au trait sentimentele ce ma incearca acum. daca nu..sigur le vor trai. nu-mi zi ca nu ti s-a intamplat niciodata sa stai intins pe pat, cu ochii atintiti in tavan si efectiv sa te simti singur. nu ti s-a intamplt niciodata sa simti ca vrei sa spui cuiva "te iubesc" dar sa nu ai cui? ei, mie da. si in ultimul timp mi se intampla des. si ce fac? nu! nu ma plang. de ce? cui? unor oameni carora in aparenta le pasa de mine, si pe la spate li se rupe? nu merci. asa ca, imi reiau masca. mi se rupe. zambesc. nu poti afla ce simt eu.

acest articol e pentru tine. tu, care ai trecut prin viata mea pentru o scurta perioada de timp si care mai invatat o multime de lucruri. in fata ta, imi plec capul si iti multumesc.

marți, 19 februarie 2008

eu sau ei ?!

o problema cu care se confrunta multa lume. conteaza parerea mea sau a celor din jur? pe ce lume traiti, fratilor! ca sa ajungi undeva, undeva mai incolo de locul asta in care te afli acum, trebui sa realizezi ca contezi doar tu si dorintele tale, pentru care [ teoretic ] ar trebui sa fi in stare de orice. doamne. de ce am atata filosofie in mine? probabil nimanui nu-i pasa ideile mele despre viata asezate peste niste structuri filosofice. dar de ce m-ar interesa daca iti pasa sau nu? cine esti? :) oricum. ideas for life, la ce altceva te asteptai? zicea odata cineva " nimic nu e ceea ce pare " si cata dreptate a avut. recent trezita in mijlocul unui cerc de prieteni, am realizat cat de usor considera ei ca ma pot invarti pe degete. fiecare imi zice altceva. fiecare zice ca nu stiu cine minte. deci. din 4 persoane, mai poti sa mai crezi vreo persoana? nu. dar atunci? cam mare chestia asta pentru mine. nu am vrut sa ma bag in chestia asta. stiam ca va iesi naspa. dar nu mi-am ascultat instinctul si unde s-a ajuns. ah. m-am dat pe house. nu de tot. un pic. :D si acum ascult anca parghel, " brasil ". e mult prea tare melodia :)) si uite ca s-a mai dus o zi. si se vor duce multe. dar depinde de noi cum se duc. tine cont de tine, nu de ei.

A.M.R. 10 [ don't even ask ]

miercuri, 13 februarie 2008

13 februarie

o zi ca oricare alta, dar totusi o zi aparte. de ce? nu. nu s-a intamplat nimic iesit din comun, ci e doar data de 13. ziua mea preferata a lunii. de obicei in data asta am un noroc fantastic. vorbeam mai devreme cu un prieten si-mi zicea ca sigur voi primi ceva declaratii maine. neah. eu nu cred asta. nu vad cine ar putea afirma brusc ca are o pasiune pentru mine. desi nu sunt tocmai fericita, trebuie sa recunosc ca mi-as dori sa fiu iubita si sa iubesc pe cineva. dar nu depinde de mine totul. ci de mine si de un EL. dar totusi mi se pare o varsta prea mica pentru povesti de dragoste si chestii de genul asta. poate n-am dreptate, dar asta cred eu. in fine. am pornit de la ideea ca e data de 13 a celei de-a doua luni din an. afara e o primvara precoce cu ceva urma de iarna. au inceput sa apara ghiocei. dar vremea e capricioasa. cand e cald. cand e rece. oscileaza. iarna sau primavara?! nobody knows. dupa o interminabila zi de scoala, iata-ma acasa insirand litere pe siragul meu de propozitii care mai de care cu o logica aparte. [ sau chiar fara logica :D ] de multe ori mi se intampla sa-mi lipseasca ceva. sau cineva. nu un "cineva" anume, ci ideea de cineva langa mine. ah. uitandu-ma peste ce am scris, am constatatca am trecut atata de repede de la o idee la alta incat tu, cititorule, s-ar putea sa fi un pic bulversat. dar te vei descurca. stiu eu. :) defapt textul asta reflecta stare mea : bulversata si agitata. :D dar va rog..sa nu uitam ce e maine :))

would you be my valentine? [ faci fata? ;)) ]

duminică, 10 februarie 2008

tanar cat mai tarziu

acum un an si ceva, cineva mi-a trimis melodia lui bitza "tanar cat mai tarziu". mi-a zis s-o ascult atenta si sa ma gandesc. melodia asta mi-a schimbat cateva din convingerile mele. vreau sa mor pe la vreo 40 si ceva de ani. de ce? ca sa nu incep sa ma plang de dureri pe nu stiu unde, sau sa ma plang ca am devenit o povara pentru cei din jur si alte chestii de genul asta. sunt sigura ca nu multi gandesc ca mine. ce pot sa zic? fiecare avem conceptii unice si gusturi unice. apropo de gusturi. mi se pare foarte normal ca gusturile nu se discuta. dar totusi, pun pariu pe orice ca un tip care se trezeste pe refrenuri de manele, un tip care se trezeste pe beat-uri de hip-hop si un tip care se trezeste pe acorduri de mozart vor avea totusi o melodie in comun. va exista o melodie care sa placa la toti 3. si pana la urma, de ce s-ar discuta gusturile? cu ce te face sa te simti mai bine pe tine, ca om, daca il critici pe x ca se imbraca nu stiu cum sau ca asculta nu stiu ce muzica. te face sa te simti mai bine? sau iti distrage atentia la tine insuti? poate de fapt asta vrem sa facem cand ii criticam pe altii. ii criticam ca sa ne ocupam timpul, sa nu ne mai concentram asupra defectelor noastre. sau.. nu ti s-a intamplat niciodata sa te critice cineva pentru un defect care se gaseste predominant la el? e o forma de a distrage atentia tuturor de la tine. e o forma de a te ascunde. o forma destul de inteligenta, caci nu oricine stie sa critice. revenind la ideea principala : conceptia asupra mortii. ieri a fost ziua unui prieten. cand i-am zis " la multi ani! " am fost surprinsa cu un raspuns de genul " dar mie nu-mi place ziua mea ". l-am intrebat de ce. si mi-a raspuns ca ii e o oarecare frica ca se apropie moartea si el poate nu a realizat tot ce vroia, nici macar o mica parte.

de ce va ascundeti in spatele criticilor. si de ce va e frica de moarte?

joi, 7 februarie 2008

intorsaturi ciudate

sunt in recuperare. nu- alcoolica. nu-s fumatoare. drogata sunt. nu te gandi la aia! toti suntem. suntem de dependenti de ciocolata sau de ganduri negative sau de multe altele. we are addicted to something. so. in recuperare. de ce? pentru ca gandurile negative si vestile naspa de zilele trecute m-au depasit moral. si acum incep sa-mi revin. am facut cura cu 2 zile la tara impreuna cu cea mai buna prietena a mea. si incep sa se vada efectele. totul ar fi fost minunat daca azi nu as fi dat [ pe neasteptate ] de o persoana pe care nu ma asteptam s-o vad cel putin luna asta. imprevizibile sunt caile vietii. si deciziile persoanelor. dar vorba melodiei [ care nu stiu cum se numeste ] : " si rad si plang si strang din dinti " . toate se indreapta incet, incet. si uite asa, prima oara ti se naste un zambet pe buze. care se largeste si se tranforma in ras. si rasul vindeca, de fapt cicatrizeaza ranile. si decat rani deschise, parca sunt mai bune niste cicatrici. una peste alta [ sau all in all ] invat ceva in fiecare minut. si totul mi-e de folos pentru minutul urmator. uita-te ce fac. ma laud. :)) doamnee!! nu e bine sa fac asta, atata timp cat am prieteni care o fac :D modestia asta :)) ah! mai e o saptamana si o sa vad numa inimioare rosii, si-ndragostit extra dulci pe strada. urasc ziua de 14 februarie alias valentine's day, pe care am pescuit-o de la americani. nu ma lasati sa scriu pe blogger joia viitoare!! nu vreau sa fiu rea. dar totusi. cred ca putem zice in fiecare un " te iubesc " daca avem cui. si nu un " te iubesc pentru ca.. ", ci un " te iubesc cu toate ca.. " [ multumesc alex pentru ideea pe care mi-ai dat-o anul trecut ]. acum pun punct unui alt articol.

orice ai fi, tine minte : fraierii nu mor, se schimba. [ trust me,mai bine mori decat sa traiesti vesnic ]

marți, 5 februarie 2008

parsivism..

inca nu am inteles cum poate sa zica o persoana ca detesta oamenii parsivi fiind unul dintre ei. stii ca acea persoana uraste oamenii parsivi, si ai incredere-n ea. cand bum! afli ca te-a lucrat pe la spate. ca te-a tradat. ca te-a inselat. si. acum vine intrebarea. in cine sa mai ai incredere cu atatia oameni parsivi in jur? answer? in nimeni. cineva care imi vrea binele m-a sfatuit sa-mi creez o masca. eu rea. mi se pare foarte usor. si sa-mi tin problemele cu adevarat importante pentru mine departe de urechile celor care nu-mi sunt prieteni adevarati. ba mai mult. si prietenilor trebuie sa am grija ce le spun. pentru ca nu stii care si cand te dezamageste. si dezamagirile provocate de cineva mai apropiat sunt mult mai dureroase si mai greu de suportat. astea fiind zise, iar se initiaza procesul de schimbare. recunosc ca e un pic greu, pentru ca eu sunt genul care zice tot oricui. am asa-numita "diaree verbala". dar ma pot abtine. trebuie. vorbeam ieri cu un amic despre incredere si despre persoanele la care poti apela cand ai o problema. si am descoperit ca o persoana necunoscuta iti poate da sfaturi mult mai bune, pentru ca priveste din exterior. dar pana la probleme, m-a sfatuit sa fac numa ce-mi place, sa ma distrez cat pot. si ca am ajuns la capitolul "persoane cu care te poti distra". am o prietena nebuna ca si mine, cu care ma distrez oriunde as fi. nu conteaza ca lumea se uita ciudat la noi atata timp cat ne distram. am mai pus punct unei andre vulnerabile. de data asta, sunt sigura ca voi reusi sa fiu alta. spre binele meu.

ultimele randuri ii sunt dedicate cristinei. ce as face fara iesirile noastre? :))

vineri, 1 februarie 2008

de ce blog? sa-ti explic

acum un an si cateva luni, am inceput sa scriu pe blogger.com. pentru ca am simtit nevoie sa-mi asez gandurile, ordonat undeva. in afara de toate foile scrise imprastiate prin sertare, am inceput sa scriu aici. simtem nevoia sa-mi exprim sentimentele. tu, ala care te afli acum in fata ecranului si citesti randurile ce-mi poarta amprenta, poate te vei regasi in ele. poate treci sau ai trecut prin etapele prin care trec eu. daca nu, atunci sigur vei trece. daca randurile mele sunt citite de un pesimist, te rog cititorule sa zambesti. macar pentru mine. ca viata e frumoasa. pentru oricine. nu mai privi aparentele ci priveste esenta lucrurilor. uita-te pe geam. trec masini. trece lume. unii sunt cate doi, altii cate trei, altii singuri. daca nu ai fi avut viata, daca nu ti-ar fi fost dat sa fi aici si acum, nu ai fi avut ocazia sa vezi aceste lucruri, banale pe de-o parte, minunate pe de alta parte. bucura-te de conjuncturile in care te-a aruncat viata. zambeste si vei fi surprins cate din problemele tale se vor rezolva cu un simplu zambet. optimistilor care-mi citesc articolul, le zic sa fie tot asa. iar realistilor, le zic ca un zambet in plus nu strica. ce-i cu lumea asta? vad ca nu mai stim sa zambim! mare majoritate din viata ne-o petrecem plangandu-ne de situatia in care ne aflam, dar nu facem nimic sa o schimbam. cum putem fi asa?! ne lasam coplesiti de asa-zisele probleme are noastre incat uitam sa traim. poate nici nu meritam sa traim daca gandim asa. in fine. iar gandesc extremist. pornisem de la ideea "de ce blog?". ca sa vezi ca nu esti singura persoana de pe pamant care are probleme, mai mici sau mai mari. ca sa vezi ca toti suntem la fel, si totusi suntem atat de diferiti. ca sa vezi ca ai motive sa zambesti pentru ca probleme avem toti. dar mai presus de toate scriu aici ca sa ma simt bine.

imi iubesc articolele! daca tu nu, stii povestea : stanga-imprejur si pa!