anturaj. relatii ..

hai sa-ti pun o intrebare. ce relatie ar dura mai mult? una cu un tip/tipa pe care il/o stii de 1 saptamana sau una cu cineva pe care il/o cunosti de cativa ani? se zice ca la baza unei relatii frumoase si de durata sta o buna prietenie. o fi total adevarat? hmm .. poate. cele doua persoane se cunosc mai mult daca au fost amici inainte de a avea o relatie. asa ca o relatie ar veni ca o completare. si-n plus, persoanele din jurul nostru sunt figurante. [ nu stiu daca asta este cel mai potrivit cuvant, dar pe asta l-am gasit acum ] de ce? ia sa vedem. pai cand esti numa cu o persoana si discuti cu ea si incerci sa o cunosti, e totul ok. persoana aia e super. dar daca te intalnesti cu ea cand e impreuna cu anturajul, e total schimbata. de ce? nu am reusit inca sa descopar. tot ce am vazut e ca acest fenomen apare mult mai des la baieti decat la fete. la fete apare o incredere mai multa in ele cand sunt cu grupul de fete. oare de ce suntem asa diferiti? nu pot sa inteleg. pe bune. poate de asta ma intristez uneori. caut raspunsuri pe care n-o sa le gasesc niciodata. sau poate nu-mi dau interesul sa le gasesc. mda. stiu. depinde numa de mine. da m-am saturat de tot. m-am plictisit mai bine spus. de ce? nu stiu. :)

p. s. : nu filosofez. discut cu mine insami. si cu voi. [ daca vreti ]

antidepresive

depressed. why? pentru ca sunt singura. am prieteni. am parinti. am per total oameni alaturi. dar sunt singura din punct de vedere sentimental. si asta e cel mai crud. si sunt momente in care singuratatea e atata de apasatoare, incat rabufnesc. si atunci incep perioade naspa. in care nu mai imi pasa de nimic, ci doar de problema mea. care, [ vorba lui Alex, un coleg de al meu ] depinde doar de mine. adica daca vreau ceva atat de mult, pot obtine daca ma straduiesc putin. dar prefer sa stau si sa ma autocompatimesc. poate cu ceva antidepresive ar trece. macar ele te ajuta sa vezi altfel. toti avem faze d-astea. dar la unii trec mult prea repede, iar la altii trec mult prea greu. depinde de moralul fiecaruia. ah. tot ce-mi doresc acum, e sa stau pe un camp verde, plin de tufisuri, copaci si de iarba. un loc linistit in care sa ma simt libera. poate totusi mi-as lua si muzica cu mine. :) sa fiu rupta de lume, intinsa pe iarba. sa visez. si ce visez sa se indeplineasca. doar trei dorinte. da' nu din alea sf. niste dorinte simple. m-am cam saturat de lumea asta. de toti care sunt la fel. nu mai prezinta nici un interes persoanele noi in fata mea. probabil acum tocmai am pus punct unui capitol din viata mea. sau poate acum incep a-i scrie sfarsitul. inca nu stiu.

care e cel mai mare vis al tau? :)

uita-te in oglinda.

ce vezi? uita-te dincolo de semnificatii pur fizice. e logic. te uiti in oglinda, te vezi pe tine. asa cum esti. fizic. cu calitati si defecte. dar uita-te si incearca sa vezi .. stiu eu? inapoi. si atunci incepi sa observi micile schimbari : parul mai lung, dezvoltarea anumitor parti ale corpului. si daca ar fi sa privesti in viitor? cum te-ai vedea stand in fata oglinzii? eu de exemplu stau in fata oglinzii cand sunt nervoasa. ma uit la mine si-mi spun ca trebuie sa ma calmez. are efect. vorbesc cu mine. sau. stau si plang in fata oglinzii. cand sunt foarte suparata sau cand simt ca rabufnesc, ma duc in baie, ma asez pe jos si incep sa plang. ma descarc destul asa. si dup-aia pot gandi clar. :) sau. oglinda e martora unor ganduri. daca sunt singura si nu am cu cine vorbi, ma uit in oglinda si consider ca vorbesc cu cineva. deci o oglinda are semnificatii si semnificatii. pentru unii e privita doar atunci cand vor sa vada daca nu cumva li s-a deranjat o suvita de par sau daca nu li s-a intins creionul si rimelul. dar nu toti gandesc la fel. ah. acu vad ce am facut. teoria oglinzii. :)) trebuia sa incep cum trebuie : oglinda are trei parti. partea de sus de mijloc si de jos. partea de sus are trei parti. partea de sus a partii de sus, partea de mijloc a partii de sus si partea de jos a partii de sus .. daca n-as fi terminat niciodata. :)) dar. de ajuns pentru azi. [ sfarsiturile bruste ma caracterizeaza ]

inca pasteti fericiti. ce va pasa? :)

paste fericit!!

chiar daca nu ma prea impac eu cu sarbatoarea asta, si am propriile-mi convingeri si credinte, va urez sa aveti un paste fericit. ha. mi-am schimbat linkul. nu ma mai gaseste lumea. :)) glumeam. vroiam o schimbare. sunt nebuna dupa asa ceva. si mereu gasesc cateva ceva, minor, de schimbat. e deja paste. iti dai seama? inca putin si gata scoala. iar vine vacanta de vara. iar muncim. [ unii ] si dup-aia. ce-i mai rau. clasa a 12-a. nu neaparat rau, cat greu. dar trece. caci toate trec si raman urme. raman pe noi urme de gradinita, urme de scoala, urme de liceu .. urme si urme. mai bune sau mai rele. urme care ne formeaza. ciudata mai e si viata asta. ne trece prin atatea greutati. si de ce? ce rost au toate astea? sa invatam si mergem cu ce am invatat in lumea de dincolo?? fain. :)) nu inteleg rostul la nimic. scoala, munca .. toate de ce? nush. in fine. gata. nu ma mai iau de rostul vietii. ca n-are rost. ah. azi m-am limitat la a scrie mai putin. no ideas. clar. sunt pe moarte. :))


pasteti fericiti!!

poate eu vreau ..

.. poate tu nu. cam asa e de obicei. hey, tu! ala care citesti randurile astea. ar fi cazul sa stii ca nu ma refer la nimeni anume ( inca ) indiferent ce crezi tu. chef dupa chef. prostii dupa prostii. ceva alcool in sange [ ceva amestecat ], dar nu destul tupeu [ as always ]. si uite asa iar am dat-o in bara. iar m-am certat cu lumea cu care nu vroiam. ah! ce ma enervez. sunt unele persoane la care incep sa tin si chiar nu vreau sa ma cert cu ele. si cand ma cert, ma cert degeaba. da, na. asa-s eu. ce sa faci? si. bineinteles. ideea esentiala de pe urma ultimelor zile, chiar saptamani, e ca iar a inceput sa-mi placa de cine nu trebe. de ce puii mei?! nu vreau!!! dar n-ai ce-i face. cam aia e. acu probabil vestea o sa mearga mai departe, dar nu ma mai intereseaza. si daca afla ce? oricum i se rupe atat de tare incat .. incat nu stiu. :) da, ma. imi place de tine. si?! o sa-mi treaca. toti vin si trec. n-am eu norocul asta sa ramana vreunu. aia e. dar hai ca am zis destul de .. sentimentele mele. he he. mi-am luat staruri. trebuia sa fie ceva de bine in articolul asta, nu de alta. :P vreau sa .. fug! de baieti carora nu le pasa, de amici [ cand eu vreau altceva ] m-am saturat,ma! asa de cronica e saturatia asta, incat nu stiu cum sa scap de ea. vreau terapie. pana mea! suna a depresie deja. tre sa ma hranesc cu antidepresive ca altfel .. punct!

sa vi rupa la toti. aia e.

ploua ..

si daca ar fi sa-l citez pe poetul sufletului meu [ Bacovia ] ar suna ceva de genu' : " ploua, ploua, ploua, vreme de betie, sa asculti pustiul, ce melancolie! ploua, ploua, ploua " da. poate asta as face si eu acum. as iesi cu prietenii la o bere, la o poveste, la cineva acasa. sa ne strangem multi si sa povestim in fata unui pahar. [ nu conteaza chiar asa mult ce e in el, ci e vorba de idee ] vorba multora. e vreme de baut sau de facut copii. hai sa lasam deocamdata copiii. prea devreme. si stai asa, ghemuit intr-un fotoliu, cu genunchii la piept, si e seara. ai inchis televizorul pentru ca nu e absolut nimic interesant la ora asta. si te uiti pe geam. si te gandesti. " ba! anu' trecut eram la liceu! s-a mai dus un an. cand naiba a trecut? " cam asta e toate gandurile noastre. timpul care trece .. si ajungem mosi. nu vreau! nu vreau sa ajung un adult uneori urat de copilul meu. nu urat. am exagerat. uneori ma fac ai mei sa vreau sa fug de acasa. din orice gasesc motiv de cearta. orice as face, ei oricum ma critica. si atunci, incerc sa nu trantesc, sa nu tip, ci sa fiu calma. [ ca sa nu-i intarat si mai tare ] da' ma enervez, ma! ce-au mereu cu mine? si din cauza asta, cand ma intalnesc cu lumea ma port mai aiurea. sunt nervoasa, stresata. din cauza lor. si acu ploua. e vreme de stat intr-un colt si de meditat. mai curge cateodata si cate o lacrima : de nervi, de melancolie, de tristete .. sunt multe tipuri. ah. n-am chef. de nimic. sau poate .. :)

rapeste-ti 10 minute si uita-te pe geam. ce vezi? priveste printre randuri!

irascibila

stau pe scaun dupa ce am mancat ceva dulce si ma doare burta. stau pe mess. stau cu spatele la televizor, si ma gandesc. la ce? suflatul moare? :)) glumeam. nu la asta. ma gandeam la faptul ca mama mi-a luat telefonul din cauza costului suplimentar mare. dar tot raul spre bine. de ce? pai. nu mai dau mesaje, implicit nu fac cost. am anuntat lumea importanta pentru mine unde sa ma caute. asta e tot ce conteaza. imi ia mama mp3 player, so am muzica alaturi de mine la bine si la rau. trebuie sa mai fac rost de discografia linkin park, bitza si restul am. singurii care-mi sunt mereu alaturi cand vreau eu. si stau si-mi soptesc in ureche numai ce vreau eu sa aud. ma enerveaza ca ma schimb intr-una. ma enerveaza cam tot. ce fain. vreau la mare. e singura care-mi gadila picioarele si-mi managaie auzul. e singurul lucru pe care il ador. il ador necontenit. fara limite. ah. am pornit de la ganduri. so. la ce te gandesti tu cel mai des? eu ma gandesc la " ce as face daca ". si mi se intampla si sa ma gandesc daca sulfetul moare. eu cred ca nu. si la existenta unei realitati paralele cu care ne intersectam. si la versuri. si la muzica. si la buburuze. si la ce o sa fac maine. si la ce facultate o sa fac. si la ce o sa lucrez la vara. si la baieti. toate fetele se gandesc si la baieti. si sincer simt lipsa unui baiat in viata mea. ma mai gandesc la .. probleme. pardon. la rezolvari pentru problemele pe care le posed. mi se intampla des sa ma gandesc. dar foarte rar reusesc sa nu ma gandesc la nimic. as vrea sa mi se intample mai des. sa ma rup de realitate si sa fiu eu cu mine. atat. ce bine ar fi. macar pt 10 minute.


tu la ce te gandesti fix acum?

baietii mari nu plang [ ! ]

in ultimele zile ascult intens melodia lui bitza, " baietii mari nu plang " . imi plac versurile lui bitza. si melodia asta m-a facut sa ma gandesc la mai multe. de multe ori tre sa nu comentam si suportam. " si daca totul pleaca, tre sa spui in gand : baietii mari nu plang! " nu e numa pentru baieti, ci e o chestie generala. te invata ca trebuie sa fii optimist pentru ca altfel cazi. si greu te ridici dupa deceptii si alte alea. de ce sunt baietii atat de uniti? si fetele nu? hmm .. mai bine eram baiat. in afara de batai si alte chestii de genu', sunt multe avantaje. ei ies la baute, la agatat, la o tigara .. dar nu asta conteaza, ci ca ei ies nu 2 sau 3 ( ca fetele ), ci vreo 6 - 7. e mult mai okei asa. singura mea legatura cu baietii din clasa cel putin o reprezinta vreo problema ( de-a lor sau de-a mea ) si compuneri la franceza. cam atat. ah. sunt prea monotona in ultima vreme. parca nu mai vreau nimic. si parca nu-mi convine nimic. vreau si nu vreau. sunt cand calma, cand nervoasa. si ca de fiecare data pun problema asta pe seama varstei. e foarte ciudat ce se intampla cu mine. dar e doar o etapa. care trece. pff. v-am facut capu' calendar. n-are niciun sens ce am scris. e ceva foarte intortocheat. tre sa stii sa citesti printre randuri.

s-a mai dus o zi. dar vine alta :D

n-are rost, frate.

e degeaba tot ce incerc sa fac. si de asta am decis ca in unele cazuri e mai bine sa nu fac nimic. pentru florin : da. poate e si invidie in faza cu tina. ca esti de partea ei si nu de a noastra. sincer nu-mi mai pasa. am facut rau ca am incercat sa te ajut. pentru ca tu nu apreciezi corect ajutorul. in fine. da. am exagerat. da. poate sunt invidioasa. dar ma plac asa cum sunt. so .. ce-ai sa-mi faci? :) gata. acu. revenin dla articol. n-are rost sa incerci sa-ti faci prieteni. de ce sa te chinui? mai bine iti traiesti viata alaturi de persoanele care sunt langa tine in momentul de fata. normal ca te vor trada. asta e firea omului. si e foarte normal ca la momentul ala vei fi foarte indignat. poate chiar te vei razbuna. dar iti va trece. poate persoana cealalta va realiza la un moment dat cat a gresit. asta ma mai enerveaza la lume.
ca ma acuza ca exagerez. na si?! care e treaba voastra?? daca eu considerca sunt ranita si ca cineva m-a tradat, e treaba mea. nu a ta. nu a lui. a mea si atat. cred ca o sa ajung sa ma izolez in mine. in interior nu mai accept pe oricine. dar la suprafata sunt okei cu toate lumea. nu e prefacatorie. e doar o fata de care am nevoie ca sa-mi stabilesc ratia de prieteni. repet. daca nu-ti place ce scriu, nu citi. de ce te-ar interesa viata mea? si daca ai ceva impotriva a ce scriu, zi-mi. n-o sa ma supar. orice parere e acceptata atata timp cat nu e atac la persoana. tin sa mentionez in acest articol un prieten vechi. nu stiu de ce. simt nevoia.

te iubesc,alex!

parsivitate si curvasaraie

de ce titlul asta? pai. ia sa vedem. ti s-a intamplat sa fii tras in piept fix in momentul nepotrivit, fix de cine nu te asteptai? stiam eu. :) ti s-a intamplat sa fi lasat singur cand aveai mare nevoie de cine? si asta? okei. ti s-a intamplat sa ti se intoarca spatele de asa-zisii prieteni? normal. toti trecem prin asta. si. tot trecand prin faze d-astea cu o persoana, la inceput o tolerezi, dar la un moment dat tise ridica semne de intrebare. concluziile la care ajungi de obicei? : " cum dracu am putut sa fiu prietena cu aia cand ea facut aia, aia si aia?! " ei. in viata exista momente de cotitura fara numar. la un moment dat ti se acreste efectiv de persoanele din jur si de caracterele lor de cacat. stai. nu toti sunt la fel si sunt constienta de asta. dar majoritatea. parsivism si curvasaraie. adica. oamenii sunt parsivi. sunt niste curve de oameni cu doua fete. in cel mai bun caz numai 2. de obicei chiar mai multe. nu inteleg ce satisfactie au unii cand barfesc, cand iti infig cutite pe la spate, cand se combina si rascombina cu cineva apropiat tie. fa-ma sa inteleg. tu care ma barfesti. sau care ai pareri proaste de mine si nu mi le zici in fata. de ce puii mei faci asta? e mai bine asa? eviti certurile? ei na. si ce rezolvi? mai. pana la urma. noi sa fim sanatosi. am tinut neapart sa fac un articol despre acest gen de oameni. pe care sincer, o spun din toata inima, ii urasc. dar. hai ca am incheiat cu vorba. vorba lunga, saracia omului. ia sa vedem ce persoane mai rasar in calea vietii mele. am rabdare sa-i cunosc pe toti.

va iubesc pe cei care-mi sunteti PRIETENI.

echidistanta intre da si nu

cineva mi-a sugerat o relatie. si efectiv am inceput sa jonglez intre da si. efectiv nu stiu ce vreau. e o pura echidistanta ce oscileaza in capul meu si ma ameteste. mi se invarte capul, si nu stiu in ce directie sa o apuc. dar am zis un " nu " hotarat, ca sa scap de indoielile mele mai mult. in ultimul timp m-am gandit la multe chestii. cum ar fi. ce e de fapt un prieten. si. se poate forma la varsta asta o prietenie de-o viata? da. dar trebuie sa stii cu cine. trebuie sa ai grija sa nu te imprietenesti cu persoane superficiale. ce rost are sa fii prieten cu o persoana 2 ani, ca dupa acel timp sa-ti spuna ca de fapt nu te accepta. ei na! ce e asta? si ma intreb. ce prietena a fost aia care a zis asta? a fost doar o alta persoana care a trecut prin viata mea lasand o urma. buna sau rea? buna, normal. pentru ca din orice experienta inveti cateva ceva. eu am invatat. multe. am ca niciodata n-o sa cunosti un om suficient de bine. si asta spune tot. oricand poate face ceva ce tu n-ai prevazut. mi-e frica. sincer, mi-e frica de multe. o sa implinesc peste jumatate de an, 18 ani. o sa fiu considerata aproape matura. o sa am anumite responsabilitati pe umeri, care poate vor fi prea grele pentru mine, dar nu va trebui sa zic nimic, ci sa suport. asta trebuie sa facem in majoritatea situatiilor : gura mica si trecem peste. pici, te ridici, te scuturi si pleci. punct. de la capat. cu alineat. caci fiecare experiante va aduce ceva nou. mi-e frica, dar trebuie sa-ti infrunti cele mai mari temeri.

sa vina noiembrie! sa vina 18 ani!! trebuie sa fac fata! :D

mi-e dor sa-mi poata fi dor de tine!

cum vine asta? pai, hai s-o luam cu inceputul. cand cineva e langa tine, nu ti-e dor de el. e foarte normal asa. cand cineva e departe de tine, sau nu l-ai mai vazut de mult timp, ti-e dor de el. dar daca cineva e langa tine, si nu-ti lasa ragaz sa ti se faca dor de el? daca te sufoca pur si simplu si ai vrea sa-ti aduci aminte de timpul cand iti lipsea? simti ca ai vrea sa stea un timp departe, ca sa-ti reinvie sentimente ce parca nu mai sunt la fel. si atunci ii spui. " mi-e dor sa-mi poata fi dor de tine! ". dar el nu intelege ce vrei tu sa zici, deci nu actioneaza in nici un fel. ceva imi place mult de tot. imi place sa ma joc cu cuvintele. imi place sa las fraze neterminate. imi place sa vorbesc cu mai multe intelesuri. imi place ca lumea sa nu-si dea seama cand fac misto si cand nu. e mai interesant asa. oamenii sunt mai maleabili daca stii cum sa-i intorci. si dupa toate astea, te intrebi cum un om mai poate sa ma inteleaga. :)) all in all. mi-e dor sa-mi poata fi dor de cineva. dar nimeni nu-mi da sansa asta, sau nimeni nu-mi starneste sentimentul asta. si acum urmeaza categoria de multumiri. multumesc melishor. orice-ar fi, incepi sa devi o my best friend. esti pe placul meu. si cum se putea sa nu-l mentionez pe florin? care in sfarsit incepe sa fie pe propriile-i picioare, dar este in acelasi timp si protejatul meu si al lui mela. cine se ia de florin, se ia de noi! [ insured by mafia. you hit me, we hit you ] si-n rest. am numa tampiti in clasa. numa depravati. numa distrusi. [ sunt intr-adevar si exceptii, dar nu suficiente ] sunt pornita pe lume. de ce?! ei .. poate chiar merita. ah. si am uitat. mai am de multumit. alex. felicitari pentru carnet. acum nu stiu de ce iti multumesc. dar sa stii ca tu esti unul de care mi-e dor, si nu cred ca o sa ajung sa afirm ca mi-e dor sa-mi poata fi dor de tine. oricat de mult ti-ar displacea tot ce scriu pe blog, oricat de simplist si infantil ti s-ar parea, afla ca eu tot voi scrie. pentru ca imi place. si stiu ca-mi respecti decizia. nu stiu daca ma susti sau nu, dar eu cred in mine. ar trebui sa ma accepti asa. stii ca mi-e dor de anul trecut? mai ales de ziua aia de iunie. parca 14. in care te-ai dus la breaza. stii de ce anume mi-e dor. stii prin ce-am trecut. u'r my best friend. tre sa intelegi. :P te iubesc,sotzu. si va iubesc si pe voi : mela, florin si .. anca.

infuriata pe prezent, dar inarmata cu toate amintirile frumoase din trecut.

dupa chef..

dupa cum bine stii, la fiecare chef, se vorbeste de el cu o luna si ceva inainte. se fac planuri de luat bautura, de muzica, de locatie, de toate cele. dup-aia urmeaza cheful. baietii incep sa bea de la inceput. fetele danseaza, n-au ele treaba. dupa ce se pilesc suficient, vin si ei pe ringul de dans sa faca ravagii. [ la propriu ]. rezultatele? sticle sparte, pete de vin pe bluze, tort prin par si multe combinatii neasteptate. asa e mereu. si. recunosc, i'm guilty ca si eu am trecut printr-o combinatie de-un chef. [ a doua cu aceeasi persoana ] dar de vina nu a fost alcoolul din sangele meu, de vina am fost eu ca nu m-am opus. de ce nu m-am opus? pentru ca ma simteam singura din punct de vedere sentimental si atunci am acceptat gesturile lui. multe prietene mi-au reprosat. :) dar nu mai contaza. e viata mea, greseala mea [ poate ] si rezolvarea mea. un prieten bun mi-a spus ca nu exista probleme, ci doar rezolvari de probleme. :D optimist gand. revenind. asa. dupa chef, bineinteles ca se vorbeste inca o saptamana. ca doar na, trebuie sa povestim chestii cum ar fi " mamaaa .. cat am baut!!!! si ce beat am fost!! ". ca de. conteaza cat ai baut, nu daca ai stiut sa te distrezi. ma enerveaza chefurile de genul asta. unde nu se pune accept pe dans si distractie, ci pe bautura. la vartsa asta asa e vazuta distractia. e trist. sincer. asa mi se pare. ce-i cu lumea din ziua de azi? de ce trebuie sa fim atat de viciosi si de depravati? nu-nteleg. sincer. ce-i cu mine aici si acum? nu aici mi-e locul. nu printre ei toti.

infuriata pe viata. nu-mi place aici. nu-mi place cu ei. [ prietenii se exclud din toata pledoaria asta asupra persoanelor din jur ]

buburuze :D

pe la 6, adica acum cateva ore, in drum spre o intalnire cu cineva drag, am observat ca pe geaca mea se asezase o buburuza, sau gargarita. si am pus-o pe deget. si mergeam pe strada foarte grijulie sa nu cada. incepusem sa rad cand vedeam ca toata lumea se uita foarte mirata de ce tin mana in pozitia aia cu atata grija. curiozitatea omeneasca. :) ajungand unde trebuia, si intalnindu-ma cu cine trebuia, se uita si el mirat de ce atata grija. se gandea ca ma joc pe telefon. in fine. aceasta persoana cu care m-am intalnit, m-a socat relativ printr-o replica. mi-a zis ca " ce noroc e tipul care va fi impreuna cu tine " am ramas masca. nu ma asteptam la replica asta din partea lui. partea si mai ciudata e ca din ce in ce mai multa lume imi spune asta, dar eu tot singura sunt. si. cu aceeasi persoana, din vorba-n vorba am ajuns sa discutam despre sexualitate. despre homosexualitate, de fapt. si am zis pentru prima oara cu voce tare ca nu-mi displace deloc sa fiu cu o fata. stai! nu-ti imagina fel de fel de chestii, ci asculta-ma. dupa cateva deceptii cu baietii, nu ai tocmai o parere buna despre ei. si avand in vedere faptul ca cunosti foarte multe fete, si ca stii cum sunt, cum te pot rani, cum te pot iubi si altele parca ti-e mai usor sa fi cu o fata. poate e o idee ciudata, dar e ceva ce as incerca. nu am prejudecati. si-n plus intr-o persoana de acelasi sex cu tine, ai mai multa incredere. dar oricum. asta nu e o tema de dezbatere. fiecare cu parerile, ideile si prejudecatile lui.

sunt o buburuza de 17 ani :D

cimitir de amintiri

am gasit un cd. si am revenit la o fosta pasiune. aia. [ pentru cine nu stie. aia = formatie rock brasoveana, de fapt saceleana. ] si ma gandeam cat de bine au fost alese si impreunate cuvintele " cimitir de amintiri " pana la urma majoritatea amintirilor trebuiesc ingropate pentru a trece mai departe. " impaca-te cu trecutul. traieste in prezent. si crede in viitor. " bine. acum nu o sa tin iar polologhia legata de amintiri si ce sunt ele, ca n-are rost. cine ma "citeste" stie. cert e ca pana la urma toti avem cimitirul nostru de amintiri. cateva din amintiri, mi-au trecut recent prin fata ochilor, ce erau uitate. si am avut fluturi in stomac la retrairea unor momente ce atunci mi se pareau nemaipomenite, dar acum nu mai simt la fel. e si normal. ce ne-a facut sa plangem demult, acum ne face sa zambim. ee. asta e. ne maturizam pe zi ce trece, si mereu privim toate chestiile altfel. cand ma uit in trecut, imi pare rau de multe. privind din perspectiva " what if " am ajuns la conzluia ca, fiind timida, multe chestii nu am realizat. si nu stiu cum ar fi fost daca as fi reactionat altfel. dar timpul circula doar intr-un sens. si stim ca e interzis sa mergi pe contrasens. so. e ireparabil tot ce-am facut. nu trebuie sa ne ingropam in amintiri. ci trebuie sa privim inainte, sa ne traim viata asa cum e si sa incercam pe viitor sa nu mai facem aceleasi greseli. de multe imi pare rau. dar nu am ce sa rezolv. in aceeasi stare de letargie ma aflu de cateva zile. de ce? din cauza amintirilor.

dar mereu vine altceva ce-ti distrage atentia de la trecut. inchide ochii, si viseaza la ce va fi. :)

chestii inexplicabile poate

stateam azi, in marile aglomeratii urbane [ unirea mall ] si ma uitam in jur. oameni incantati de venirea a ceva nou. dar dupa aceasta fatada de exaltare, de curiozitate, se ascund adevaratele sentimente. unii sunt indragostiti. altii zambesc pur si simplu. altii sunt suparati, tristi, melancolici. toti sunt altfel. unii rad doi cate doi, altii se resping doi cate doi. dar de fapt. ce ne face sa zambim? ce ne facem sa fim fericiti sau tristi? ce ne face sa plangem? pentru fiecare, fiecare intrebare are alt raspuns. nu inteleg de ce plangem. sau de ce radem. trebuie neaparat sa stie toti ca eu ma simt naspa? nu. dar asta e firea omeneasca. radem, plangem, ne plangem. e ciudat. totul e ciudat. dar ar fi prea banal ca totul sa fie simplu, nu? asa ca totul e complicat de simplu. stii ca atunci cand esti suparat, ti se contracta mult mai multi muschi decat atunci cand razi? revenind. [ dupa o paranteza foarte lungaaa ] ma uitam in jur. si vedeam oameni de tot felul. si am tras o concluzie. dup-aia m-am uitat printre colegi, printre persoane pe care le cunosc si-mi sunt mai apropiate. si am ajuns la aceeasi concluzie. o relatie sentimentala te schimba. nu as putea spune cum sau in ce fel, dar te schimba. destul de radical, as putea spune, din moment ce e vizibil cu ochiul liber. uite ce face din noi dragostea. si baietii. [ sau fetele ] ajungem unde nu ne imaginam. ajungem sa iubim si sa fim iubiti. ajungem sa impartim si sa stim sa traim in doi. ajungem sa invatam unul de la altul. ajungem mai sus de multi. caci dragostea te inalta. si toate astea de ce? ca intr-un moment de slabiciune sau de nervi, sa punem capat a ceva, ce numeam pana atunci " cea mai frumoasa relatie avuta ". dar va veni alta. si alta. caci totul este incadrat intr-un ciclu ce se repeta.

azi sunt suparata. poate si maine voi la fel. cum ies din starea asta, te intrebi? inca nu stiu..

again me

da. ai ghicit. un articol nu a fost indeajuns pentru a-mi face o prezentare. ai sa razi ( sau poate nu ), dar de multe ori am incercat sa-mi fac o psihoanaliza. uneori am incercat chiar sa ma privesc din exterior, dar nu de multe ori am reusit. si am descoperit o groaza de chestii despre mine. sunt ciudata si e greu pentru cei din jurul meu sa ma inteleaga ( uneori nici chiar eu nu ma inteleg ) uneori zic ceva si de fapt gandesc altceva. [ se intampla rar. minciuni nevinovate. i-ai zice " ne despartim pentru ca esti un porc, te comporti ca un copil si nici nu-mi place cum arati " ? sau i-ai zice " ne despartim pentru ca nu mai merge. iarta-ma " ? ( era doar un exemplu nevinovat ) mi se intampla ca in timp ce vorbesc cu cineva despre ceva, sa ma gandesc la altceva si sa-mi iasa pe gura fraze cu cuvinte amestecate din ganduri si din conversatia propriu-zisa. imi place ciocolata, dar nu iti este de ajuns o ciocolata pentru a-mi castiga sufletul. gasesc adeseori fericirea in lucruri marunte : un copil care zambeste dulce in timp ce mamica lui il plimba in carucior, copacii ce inverzesc lenesi dupa o lunga iarna alba si rece, o fata si un baiat care se cearta ajungand prin a-i pune capat cu un sarut, doi batranei tinandu-se de mana ce demonstreaza ca dragostea nu are varsta.. iubesc sa ma prinda cineva de mana pe neasteptate si sa-si continue discutia de parca era lucru firesc. imi place cand colega mea artagoasa din banca din fata ( care nu obisnuieste sa faca complimente " imi zice "ce frumoasa esti azi! " ador sa primesc cadouri si complimente, dar niciodata nu stiu cum sa le primesc. sunt andra, care nu se poate exterioriza cand ceva ii place, dar care rabufneste cand ceva nu-i place. imi place sa dorm cu un prieten ( baiat sau fata ) si dimineata, trezindu-ma inaintea lui, sa-l privesc cum doarme. imi place sa ma distrez alaturi de oameni care-mi plac, dar nu-mi place sa merg in cluburi, discoteci si la aniversari la care nu cunosc decat o singura persoana. imi place sa ma plimb ore-n sir fara sa stiu unde sunt. imi place sa ma deconectez de lume, asezandu-ma intr-un colt, cu castile-n urechi, cu mizica data la maxim si cu ochii inchisi. imi place sa ma contrazic si sa-mi las interlocutorul fara replica. imi place sa filosofez si sa-mi ajut prietenii cu sfaturi. imi place sa cant sub dus si sa vorbesc cu plantele. imi place sa ma trezesc pe burta, privind spre geam ( atunci cand dorm singura, sus, in patul meu supraetajat ) imi place marea!! si iubirile platonice. imi plac ingrozitor de multe lucruri, dar sunt si chestii pe care le dezagreez. nu-mi place sa merg intr-un bar cu prietenii si sa intru prima. nu-mi place cand cineva insista sa fim impreuna, desi eu i-am spus ca nu vreau. ajung sa ma scarbesc de persoana aia si sa fug de ea cand o vad. urasc oamenii prosti cu care nu ai ce discuta in afara de bautura, bani, curve si calculator. ba mai mult. urasc oamenii prosti care se cred destepti. nu-mi place sa nu mi se dea dreptate sau sa fiu agasata. nu-mi place sa mi se zica " dar de ce esti asa tacuta? " . sunt o persoana care nu poate sa taca in prezenta prietenilor sau atunci cand are ceva de spus. nu-mi place toamna. nici primavara. nu-mi place sa-mi fie invadata intimitatea sau sa fiu trezita. de fapt aici depinde de persoana si mod. nu-mi place sa fiu subapreciata, desi de multe ori asta-mi confera un avantaj. nu-mi plac oamenii care se plang ca duc o viata grea si de fapt nu e deloc asa. nu-mi place sa se exagereze. faci din tantar, armasar. de ce esti asa sf?! pe scurt, asta sunt eu. o persoana unica in felul meu, care accepta cu greu sa cunoasca persoane noi, dar atunci cand le cunoaste indeajuns de bine, le numeste prieteni. sunt o persoana ca oricare alta, care are nevoie de afectiune, intelegere si prieteni. dar trebuie sa ai rabdare cu mine. poate sunt o pata de rosu aprins intr-o lume alb-negru. [ replica nu-mi apartine. multumesc celui care mi-a zis-o :D ] sau poate sunt doar o alta pata de gri. cert e ca urasc monotonia si normalitatea.

ei..acum ca ma cunosti mai bine..ce zici? te incumeti?!

pur si simplu .. eu

mi-a dat un prieten ideea de autodescriere. poate pana acum n-am facut prea vizibil, dar acest articol va fi numai cu si despre mine. un articol dedicat mie. :D eu. andra. cea care anul trecut pe 12 noiembrie a facut 17 ani, si care anul asta tot pe 12 noiembrie va deveni majora. acea fetita care a crescut intre parinti, doua perechi de bunici si o strabunica. [ odihneasca-se in pace :( ] fetita ce 7 ani a fost crescuta de una din bunici, de care sufleteste m-am lipit cel mai mult. fetita sarita de pe fix care la 12 noaptea isi trezea bunica ca sa-i faca carne la gratar pentru ca-i era foame. nici acum nu-mi place ficatul. nici spanacul. sunt tot eu care urasc miciuna sub orice forma in care ar putea aparea : tradare, inselaciune..si alte cateva. sunt eu care in generala visam sa devin chirurg. :) si care in clasa a saptea s-a indragostit nebuneste de..boby. un minunat vecin cu care am pastrat legatura. nicio pasiune de-a mea nu a durat 5 ani. cat pasiunea mea pentru el care inca exista undeva acolo, adanc insamantata in sufletul meu. cand eram mica iubeam culoarea rosu. ei..acum imi place si verdele. la rosu n-am renuntat. am trecut prin niste emotii cand am dat examene si olimpiade. am trecut prin emotii cand am interpretat intr-o piesa in limba franceza rolul ce mi se potrivea ca o manusa..eram moartea.. sarcastica si neagra, ca de obicei. tipa mica si dulce ce s-a transtormat in adolescenta. la fel de dulce. dar nu cu toti. cu cei care ma cunosc si-mi intra pe sub piele. cu cei pe care nu-i cunosc si care la prima vedere nu-mi plac, ma comprt poate urat. sunt foarte directa si sarcastica. foarte ciudata si complexa. da. asa sunt. foarte greu accept pe cineva langa, dar cand accept, nu mai scapa. foarte suparacioasa. [ asta mi-a ramas din frageda copilarie ] in 2 situatii in pierd capul : cand sunt foarte suparata, si cand sunt indragostita. [ sau cel putin cand cred ca sunt indragostita ] sunt foarte ciufuta. si din cauza asta imi supar uneori prietenii si cum imi dau seama fac orice ca sa-i impac. sunt in stare de a merge pana dincolo de capat pentru oamenii la care tin. sunt in stare sa obtin orice atata timp cat vreau. deci asta sunt. buna, dulce, iubitoare, sufletista, pura, sincera..pe de-o parte. dar si rea, sarcastica, razbunatoare..si altele. depinde cum ma cunosti, daca ma cunosti si cum stii sa te comporti. as putea spune ca ma mulez dupa caracterul celui de langa. am nevoie de iubire. fara ea, mi-as pierde viata. am nevoie de un tip bun, intelegator, dulce..si care sa ma accepte.

asta sunt!!!si nu ma schimb pentru nimeni si nimic. imi place de mine asa. sunt mandra de mine. accepta-ma asa. sau du-te dracu' ! ;;)

biiiiip!

sunt atat de nervoasa incat imi vine sa injur non-stop. dar stii ce? mi-am promis sa ma las de injurat. so. daca-mi vine sa injur in timpul acestui articol o sa inlocuiesc cu traditionalul "bip". da. ai ghicit. acum urma un lung sir cu "bip" :)) in ultimul timp am aflat chestii care m-au lasat masca. adica. de ce baietii sunt asa? inspira o neincredere totala. in cine sa mai ai incredere cand toti se intrec sa te traga in piept? de ce lumea e a dracu' de parsiva? ce vor ei sa castige asa? dar ce castiga si cu fitele alea pe care si le revarsa peste tot? vrei sa stii ceva?! m-am saturat de toti. :) de catva timp ascult numa melodii in care oamenii sunt dezamagiti. dar nu cred ca din cauza acestor melodii am starea pe care o am. pur si simplu nu ma multumeste nimeni. si nimic. nu consider ca-s prea pretentioasa, ci doar ca am multe idei iesite din comun, chiar preconcepute. dar asta sunt! si se pare ca nimeni nu prea accepta asta. ce pot sa spun? get a life and leave me alone :) ca sa intelegi putin ce simt, asculta "metode clasice de sinucidere" [ ombladon ] si "tovarasilor" [ bitza ] , dar pe de alta parte si "iti multumesc" [ alex ] si "satisfy you" [ puff daddy, r kelly ] . foarte complexa? maybe. greu de tinut pasul cu mine poate d-aia ma uit in jur si vad..masini, copaci, oameni care trec pe strada si cam atata. daca sap adanc, poate gasesc prieteni. dar nu d-aia care sa nu te arda pe la spate. ca de.. astia suntem. hei. stii ce? te plictisesc. simt asta. poate ma intelegi. cine ma intelege, ziceti-mi. sper sa ajungem prieteni buni. :)

singura intr-o lume de cacat. singura, dar cu capul sus si inarmata cu ideile mele unice. :D

ispite

nu. articolul asta nu e despre ispite ca la emisiunea aia tv..am uitat cum se numeste..aia cu ispitele :)) ci este despre ceva mai cu esenta. prinsi in cercuri vicioase si inconjurati de asa-numitii prieteni, ne distrugem viata fara sa observam. ba mai mult. suntem incurajati de "prieteni". ieri ma uitam la un coleg de-al meu caruia i s-a facut rau in ora de matematica din cauza tigarilor pe care le-a fumat de dragul anturajului. de ce ne lasam influentati de oamenii din jurul nostru? ba mai mult. suntem orbiti. si ajungem acolo unde n-ar trebui. ajungem sa bem. sa fumam. sa injuram. sa facem sex doar pentru a fi in ton cu grupul in care suntem. uita-te la tine, la dracu! si nu te mai ghida dupa ce spune x sau y. ei n-or sa stea cu tine atunci cand tu, beat fiind, vei vomita tinand strans in brate wc-ul. ei nu vor fi acolo nici cand tu vei lesina din cauza ca ai fumat cat nu puteai duce. ei nu vor fi cu tine cand te vei culca cu cineva doar ca sa nu fi respins de grup. nu vor trai sentimentele de obligatie pe care le vei trai tu cand vei cu ea in pat. azi sunt nervoasa. azi urasc! nu mi se intampla des. sunt nervoasa si-i urasc pe cei populari. ii urasc pe aceia care profita de caracterul slab al unora, influentandu-i negativ, [ de obicei ] doar ca sa rada de cineva. stiu cat de urat suna. dar acuzele mele-si au radacina in comportamente reale. deci, urasc multa lume, printre care si colegi. oameni atat de lasi incat ii pun pe altii sa faca ce ei n-au curajul. de ce a ajuns lumea asa?! dar ridic ochii de la aceste lucruri negative si ma uit in fata. mai sunt 6 zile. [ nu stii, nu intreba ] ce urmeaza? m-am saturat de toate tampeniile pe care le face lumea. m-am saturat de parsivism. m-am saturat de oameni cu o viata ratata care-si bat joc de altii nevinovati. m-am saturat de prietenii care vin la tine doar cand au ei nevoie. m-am saturat de minunatii prieteni care te trag in piept fix cand nu te astepti. m-am saturat sa ma dezamagiti. m-am saturat de voi toti. pentru ca aici, cu mine, nu sunt decat maxim 5 persoane. una stiu sigur ca e. [ te iubesc,anca ] multumesc alex ca te-ai gandit la mine. si ca ai citit articolul. multumesc si celeilalte persoane care mi-a dat un sfat, desi nu stiu cine este.

acest articol ti-e dedicat tie, florin. ia-ti viata in mainile TALE. nu te lasa condus de imbecili.

jos palaria!

lasa-ma sa-ti zic ceva : alcoolul nu te ridica! atunci cand ai probleme nu te refugia in alcool, ca nu ajuta, ci doboara. de ce iti spun asta? am incercat. cand am simtit ca ma simt singura la un chef am inceput sa beau. nu mult. suficient. si la ce concluzie am ajuns? ca niciodata nu mai beau cand sunt singura. pentru ca in mintea mea se aduna toate problemele si ma apasa. si lacrimi incep sa curga. si dupa ce vezi o fata ametita..nu vrei s-o vezi si plangand. :) de multe ori mi se intampla sa-mi spuna cineva o vorba aiurea sau sa ma uit la un film trist, si ma apuca sentimentalismele. si ma gandesc cat de singura sunt. si se aduna d-astea in mine pana..nu..nu explodeaza, dar dau pe afara si incepe sa mi se vada pe fata o stare mai aiurea. si acum am starea aia. ceva foarte confuz. sunt toate combinate, amestecate. sunt : dezamagita, trista, agitata, zambareata, singura, nervoasa.. si lista poate continua mult si bine. si tu stai acolo in fata ecranului si nu stii ce-am scris. nu intelegi nimic. " cum dracu sa fi si trista si zambareata?! " ei! numai eu pot. de fapt, nu numai eu. sunt singura ca multe persoane au trait sentimentele ce ma incearca acum. daca nu..sigur le vor trai. nu-mi zi ca nu ti s-a intamplat niciodata sa stai intins pe pat, cu ochii atintiti in tavan si efectiv sa te simti singur. nu ti s-a intamplt niciodata sa simti ca vrei sa spui cuiva "te iubesc" dar sa nu ai cui? ei, mie da. si in ultimul timp mi se intampla des. si ce fac? nu! nu ma plang. de ce? cui? unor oameni carora in aparenta le pasa de mine, si pe la spate li se rupe? nu merci. asa ca, imi reiau masca. mi se rupe. zambesc. nu poti afla ce simt eu.

acest articol e pentru tine. tu, care ai trecut prin viata mea pentru o scurta perioada de timp si care mai invatat o multime de lucruri. in fata ta, imi plec capul si iti multumesc.

eu sau ei ?!

o problema cu care se confrunta multa lume. conteaza parerea mea sau a celor din jur? pe ce lume traiti, fratilor! ca sa ajungi undeva, undeva mai incolo de locul asta in care te afli acum, trebui sa realizezi ca contezi doar tu si dorintele tale, pentru care [ teoretic ] ar trebui sa fi in stare de orice. doamne. de ce am atata filosofie in mine? probabil nimanui nu-i pasa ideile mele despre viata asezate peste niste structuri filosofice. dar de ce m-ar interesa daca iti pasa sau nu? cine esti? :) oricum. ideas for life, la ce altceva te asteptai? zicea odata cineva " nimic nu e ceea ce pare " si cata dreptate a avut. recent trezita in mijlocul unui cerc de prieteni, am realizat cat de usor considera ei ca ma pot invarti pe degete. fiecare imi zice altceva. fiecare zice ca nu stiu cine minte. deci. din 4 persoane, mai poti sa mai crezi vreo persoana? nu. dar atunci? cam mare chestia asta pentru mine. nu am vrut sa ma bag in chestia asta. stiam ca va iesi naspa. dar nu mi-am ascultat instinctul si unde s-a ajuns. ah. m-am dat pe house. nu de tot. un pic. :D si acum ascult anca parghel, " brasil ". e mult prea tare melodia :)) si uite ca s-a mai dus o zi. si se vor duce multe. dar depinde de noi cum se duc. tine cont de tine, nu de ei.

A.M.R. 10 [ don't even ask ]

13 februarie

o zi ca oricare alta, dar totusi o zi aparte. de ce? nu. nu s-a intamplat nimic iesit din comun, ci e doar data de 13. ziua mea preferata a lunii. de obicei in data asta am un noroc fantastic. vorbeam mai devreme cu un prieten si-mi zicea ca sigur voi primi ceva declaratii maine. neah. eu nu cred asta. nu vad cine ar putea afirma brusc ca are o pasiune pentru mine. desi nu sunt tocmai fericita, trebuie sa recunosc ca mi-as dori sa fiu iubita si sa iubesc pe cineva. dar nu depinde de mine totul. ci de mine si de un EL. dar totusi mi se pare o varsta prea mica pentru povesti de dragoste si chestii de genul asta. poate n-am dreptate, dar asta cred eu. in fine. am pornit de la ideea ca e data de 13 a celei de-a doua luni din an. afara e o primvara precoce cu ceva urma de iarna. au inceput sa apara ghiocei. dar vremea e capricioasa. cand e cald. cand e rece. oscileaza. iarna sau primavara?! nobody knows. dupa o interminabila zi de scoala, iata-ma acasa insirand litere pe siragul meu de propozitii care mai de care cu o logica aparte. [ sau chiar fara logica :D ] de multe ori mi se intampla sa-mi lipseasca ceva. sau cineva. nu un "cineva" anume, ci ideea de cineva langa mine. ah. uitandu-ma peste ce am scris, am constatatca am trecut atata de repede de la o idee la alta incat tu, cititorule, s-ar putea sa fi un pic bulversat. dar te vei descurca. stiu eu. :) defapt textul asta reflecta stare mea : bulversata si agitata. :D dar va rog..sa nu uitam ce e maine :))

would you be my valentine? [ faci fata? ;)) ]

tanar cat mai tarziu

acum un an si ceva, cineva mi-a trimis melodia lui bitza "tanar cat mai tarziu". mi-a zis s-o ascult atenta si sa ma gandesc. melodia asta mi-a schimbat cateva din convingerile mele. vreau sa mor pe la vreo 40 si ceva de ani. de ce? ca sa nu incep sa ma plang de dureri pe nu stiu unde, sau sa ma plang ca am devenit o povara pentru cei din jur si alte chestii de genul asta. sunt sigura ca nu multi gandesc ca mine. ce pot sa zic? fiecare avem conceptii unice si gusturi unice. apropo de gusturi. mi se pare foarte normal ca gusturile nu se discuta. dar totusi, pun pariu pe orice ca un tip care se trezeste pe refrenuri de manele, un tip care se trezeste pe beat-uri de hip-hop si un tip care se trezeste pe acorduri de mozart vor avea totusi o melodie in comun. va exista o melodie care sa placa la toti 3. si pana la urma, de ce s-ar discuta gusturile? cu ce te face sa te simti mai bine pe tine, ca om, daca il critici pe x ca se imbraca nu stiu cum sau ca asculta nu stiu ce muzica. te face sa te simti mai bine? sau iti distrage atentia la tine insuti? poate de fapt asta vrem sa facem cand ii criticam pe altii. ii criticam ca sa ne ocupam timpul, sa nu ne mai concentram asupra defectelor noastre. sau.. nu ti s-a intamplat niciodata sa te critice cineva pentru un defect care se gaseste predominant la el? e o forma de a distrage atentia tuturor de la tine. e o forma de a te ascunde. o forma destul de inteligenta, caci nu oricine stie sa critice. revenind la ideea principala : conceptia asupra mortii. ieri a fost ziua unui prieten. cand i-am zis " la multi ani! " am fost surprinsa cu un raspuns de genul " dar mie nu-mi place ziua mea ". l-am intrebat de ce. si mi-a raspuns ca ii e o oarecare frica ca se apropie moartea si el poate nu a realizat tot ce vroia, nici macar o mica parte.

de ce va ascundeti in spatele criticilor. si de ce va e frica de moarte?

intorsaturi ciudate

sunt in recuperare. nu- alcoolica. nu-s fumatoare. drogata sunt. nu te gandi la aia! toti suntem. suntem de dependenti de ciocolata sau de ganduri negative sau de multe altele. we are addicted to something. so. in recuperare. de ce? pentru ca gandurile negative si vestile naspa de zilele trecute m-au depasit moral. si acum incep sa-mi revin. am facut cura cu 2 zile la tara impreuna cu cea mai buna prietena a mea. si incep sa se vada efectele. totul ar fi fost minunat daca azi nu as fi dat [ pe neasteptate ] de o persoana pe care nu ma asteptam s-o vad cel putin luna asta. imprevizibile sunt caile vietii. si deciziile persoanelor. dar vorba melodiei [ care nu stiu cum se numeste ] : " si rad si plang si strang din dinti " . toate se indreapta incet, incet. si uite asa, prima oara ti se naste un zambet pe buze. care se largeste si se tranforma in ras. si rasul vindeca, de fapt cicatrizeaza ranile. si decat rani deschise, parca sunt mai bune niste cicatrici. una peste alta [ sau all in all ] invat ceva in fiecare minut. si totul mi-e de folos pentru minutul urmator. uita-te ce fac. ma laud. :)) doamnee!! nu e bine sa fac asta, atata timp cat am prieteni care o fac :D modestia asta :)) ah! mai e o saptamana si o sa vad numa inimioare rosii, si-ndragostit extra dulci pe strada. urasc ziua de 14 februarie alias valentine's day, pe care am pescuit-o de la americani. nu ma lasati sa scriu pe blogger joia viitoare!! nu vreau sa fiu rea. dar totusi. cred ca putem zice in fiecare un " te iubesc " daca avem cui. si nu un " te iubesc pentru ca.. ", ci un " te iubesc cu toate ca.. " [ multumesc alex pentru ideea pe care mi-ai dat-o anul trecut ]. acum pun punct unui alt articol.

orice ai fi, tine minte : fraierii nu mor, se schimba. [ trust me,mai bine mori decat sa traiesti vesnic ]

parsivism..

inca nu am inteles cum poate sa zica o persoana ca detesta oamenii parsivi fiind unul dintre ei. stii ca acea persoana uraste oamenii parsivi, si ai incredere-n ea. cand bum! afli ca te-a lucrat pe la spate. ca te-a tradat. ca te-a inselat. si. acum vine intrebarea. in cine sa mai ai incredere cu atatia oameni parsivi in jur? answer? in nimeni. cineva care imi vrea binele m-a sfatuit sa-mi creez o masca. eu rea. mi se pare foarte usor. si sa-mi tin problemele cu adevarat importante pentru mine departe de urechile celor care nu-mi sunt prieteni adevarati. ba mai mult. si prietenilor trebuie sa am grija ce le spun. pentru ca nu stii care si cand te dezamageste. si dezamagirile provocate de cineva mai apropiat sunt mult mai dureroase si mai greu de suportat. astea fiind zise, iar se initiaza procesul de schimbare. recunosc ca e un pic greu, pentru ca eu sunt genul care zice tot oricui. am asa-numita "diaree verbala". dar ma pot abtine. trebuie. vorbeam ieri cu un amic despre incredere si despre persoanele la care poti apela cand ai o problema. si am descoperit ca o persoana necunoscuta iti poate da sfaturi mult mai bune, pentru ca priveste din exterior. dar pana la probleme, m-a sfatuit sa fac numa ce-mi place, sa ma distrez cat pot. si ca am ajuns la capitolul "persoane cu care te poti distra". am o prietena nebuna ca si mine, cu care ma distrez oriunde as fi. nu conteaza ca lumea se uita ciudat la noi atata timp cat ne distram. am mai pus punct unei andre vulnerabile. de data asta, sunt sigura ca voi reusi sa fiu alta. spre binele meu.

ultimele randuri ii sunt dedicate cristinei. ce as face fara iesirile noastre? :))

de ce blog? sa-ti explic

acum un an si cateva luni, am inceput sa scriu pe blogger.com. pentru ca am simtit nevoie sa-mi asez gandurile, ordonat undeva. in afara de toate foile scrise imprastiate prin sertare, am inceput sa scriu aici. simtem nevoia sa-mi exprim sentimentele. tu, ala care te afli acum in fata ecranului si citesti randurile ce-mi poarta amprenta, poate te vei regasi in ele. poate treci sau ai trecut prin etapele prin care trec eu. daca nu, atunci sigur vei trece. daca randurile mele sunt citite de un pesimist, te rog cititorule sa zambesti. macar pentru mine. ca viata e frumoasa. pentru oricine. nu mai privi aparentele ci priveste esenta lucrurilor. uita-te pe geam. trec masini. trece lume. unii sunt cate doi, altii cate trei, altii singuri. daca nu ai fi avut viata, daca nu ti-ar fi fost dat sa fi aici si acum, nu ai fi avut ocazia sa vezi aceste lucruri, banale pe de-o parte, minunate pe de alta parte. bucura-te de conjuncturile in care te-a aruncat viata. zambeste si vei fi surprins cate din problemele tale se vor rezolva cu un simplu zambet. optimistilor care-mi citesc articolul, le zic sa fie tot asa. iar realistilor, le zic ca un zambet in plus nu strica. ce-i cu lumea asta? vad ca nu mai stim sa zambim! mare majoritate din viata ne-o petrecem plangandu-ne de situatia in care ne aflam, dar nu facem nimic sa o schimbam. cum putem fi asa?! ne lasam coplesiti de asa-zisele probleme are noastre incat uitam sa traim. poate nici nu meritam sa traim daca gandim asa. in fine. iar gandesc extremist. pornisem de la ideea "de ce blog?". ca sa vezi ca nu esti singura persoana de pe pamant care are probleme, mai mici sau mai mari. ca sa vezi ca toti suntem la fel, si totusi suntem atat de diferiti. ca sa vezi ca ai motive sa zambesti pentru ca probleme avem toti. dar mai presus de toate scriu aici ca sa ma simt bine.

imi iubesc articolele! daca tu nu, stii povestea : stanga-imprejur si pa!

cresc!

am fost la scoala si erau numai 10 persoane in clasa, asa ca am luat decizia ne a ma retrage la mine acasa impreuna cu prietena mea cea mai buna. cand am ajuns, am avut o surpriza placuta. mi-a iesit media 9.07, eu fiind sigura ca-mi va iesi 9.00 sau chiar sub 9. avand inca un semestru terminat la activ, ma uitam in urma. am terminat prima jumatate a clasei a 11-a, cand parca ieri ma intorceam de la mare cu trenu si visam ca vacanta de vara sa nu se mai termine. am crescut. si am observat ca odata cu trecerea prin timp, problemele se complica si se multiplica. si ca trupul mi se modifica. totul se schimba de pe o zi pe alta, nici nu mai vorbesc de pe un an pe altul ca nu are rost. deci. cresc. trupul sufera modificari bruste in prima faza, apoi din ce in ce mai neobservabile. dar suntem intr-o permanenta schimbare chiar daca nu e prea vizibila. si mintea sufera modificari semnificative fiind injectata zi de zi cu o multitudine de informati mai mult sau mai putin folositoare. chiar daca tu, "prietene" nu vezi ca-n fiecare zi sunt alta, ca-n fiecare zi gandesc mai matur, asta nu inseamna nu asa se intampla. in 10 ani, de cand sunt contienta de comportamentul meu si de gandirea mea, m-am schimbat ingrozitor. am trecut prin niste etape normale pentru fiecare om, dar de pe urma carora nu toti invata esenta. am ajuns sa ma pot mandri cu judecata mea. am ajuns destul de matura pentru a purta o conversatie pe care altii de varsta mea nu o inteleg. am ajuns sa fiu subestimata pentru ca persoana in cauza crede ca ma cunoaste. ei, bine. iata un avantaj. :D si brusc...

am ajuns aici. in ascensiune. pe drumul spre glorie. voi reusi.

sentimente-un rau necesar?!

intai vreau sa te avertizez, draga cititorule [ cititoareo ] ca daca nu-ti place ce vezi scris in randurile mele, nu esti nevoit sa citesti. nu ti le bag pe gat. ba mai mult, te rog sa ignori blog-ul meu. :) astea fiind zise, dau drumul unui alt articol. aseara m-am uitat la "totul despre sex" si privirile mi-au fost atrase de carrie, care e jurnalista..si scrie. ma regasesc in ea. doar in faza cu scrisul, ca la baieti sunt dezastru. mi-a mai zis ieri cineva chestia asta. oricum e doar o asemanare. nu personajul ei a fost impulsul de a scrie pe net, ci blog-ul unui prieten. m-am gandit ca daca el poate, pot si eu. si asa a fost :) adica e si normal. nu exista nu pot, ci nu vreau. si am vrut. lasand la o parte istoria post-urilor mele pe blogger, trecem la ceva mai important. vreau sa ridicat o intrebare : sentimentele sunt un rau necesar? de ce rau? pai, hai sa gandim logic. sunt doua categorii de sentimente. bune si rele. cele rele e normal si logic ca provoaca niste stari sufletesti rele. dar si cele bune fac la fel. spre exemplu, cel mai bun si inaltator sentiment uman e dragostea, nu? dar dupa ce trece, provoaca rani. pentru ca o iubire nu se poate termina bine pentru ambele parti implicate. deci pana si cel mai minunat sentiment uman provoaca stari rele. cred ca am demonstrat ca toate sentimentele, bune si rele, au efecte negative asupra psihicului. deci sentimentele sunt un rau. necesar?! da. cum altcumva am reusi sa invatam ce-i cu viata asta daca nu prin suisuri si coborasuri. deci, sentimente = rau necesar. dar cand treci prin ele, e destul de groaznic. traditionala expresie : " mi-e dor si doare " ma omoara. cat de adevarata e. cat de urat e sa visezi la o persoana cu care nu mai ai legaturi. iti aduci aminte de plimbarea prin parc de luna trecuta. si de plaja de la mare pe care ati vazut-o impreuna vara trecuta. a se observa cuvantul " trecuta" care se repeta. si ce faci acum? te uiti la telefon. ii vezi numarul. si-ti zici : " nu am voie! nu ar fi bine " dar daca asta vrei cu adevarat? tot trebuie sa te abti. sa-l lasi sa te caute. daca nu te cauta, s-a mai dus un potential amic.

inchid ochii. si o lacrima mi se prelinge pe obraz. ce va urma?

si pana la urma, de ce?

e ultima saptamana din semestrul intai. se fac medii. spre surprinderea mea, o colega care nu face parte tocmai din elita clasei, are media mai mare decat un coleg chiar bun la invatatura si umblat pe la olimpiade. de ce? cum se poate sa fie admisa o astfel de greseala de notare? la asta ma gandeam azi, la situatia asta. si am ajuns la o concluzie. notele astea, nu reflecta cunostiinta noastra ci numai preferintele si toanele profesorilor. adica elevul x e bun. nu-l ascultam. ii dam 10. eleva y nu face nimic, vorbeste in ora, o ascultam, ii dam ceva greu si i-a 4. sau.. azi sunt bine dispusa, ii dau elevului y 10. maine sunt suparata, ia sa dau un 4 lui x. chestiile astea nu mi se par normale. dar asa se procedeaza in invatamantul nostru. deci de ce ne chinuim sa invatam ca prostii, ca oricum suntem la mana carora noi le spunem "profesori". fac ce vor din noi, cu noi si cu notele noastre. ei sunt raspunzatori de aducatia noastra. se jignesc pe ei cand spun ca suntem "needucati". poate am invatat chiar de la ei. in fine. gata!! am pledat impotriva profesorilor si poate nu e bine. nu conteaza asta. scoala asta e o mare gluma. si se zice ca viata de liceu e cea mai tare perioada din viata. nush ce a fost minunat. in fine. probabil ca mai tarziu o sa tanjesc dupa acesti 4 ani. lasam timpul sa dea verdictul. a mai trecut o zi. inceputul unei saptamani, care peste 6 zile va fi si ea gata. azi sunt indignata. si mi-e dor.

cum o sa fie maine? mai bine?!

live or die trying

hmm, ma uit la ceas. de fapt nici nu trebuie sa ma uit la ceas ca sa simt timpul cum se scurge. parca si aud : "tic-tac " . si cand te uiti in urma, si vezi ca a trecut atata timp si tu n-ai facut ce vroiai atunci, n-ai realizat ce-ti doreai atunci. concluzia? ai lasat timpul sa-ti scape. a meritat? esti prea implicat in viata ta ca sa tragi concluzia asta. si atunci? vino la mine si te ajut. pentru ca iti pot privi problema din exterior. imi urasc falsii prieteni. de ce? tot timpul eu sunt aici cand au nevoie. nu asta urasc. ci faptul ca atunci cand am probleme, eu sunt tot aici, dar ei acolo. eu vreau sa-i impartasesc o problema, si acea persoana continua cu ale ei de parca nu am vorbit eu, ci a suflat vantul. de ce? asa-s oamenii. nu inteleg cum indraznesc sa se numeasca "prieteni". dar inghit obligat fortat, si merg mai departe. am ajuns la concluzia ca viata e un mare lant de incercari. ce trebuie sa faci? sa-ti asculti inima si mintea. inima TA. mintea TA. o sa fie langa tine oameni care te ajuta sau te doboara. adevarati prieteni. falsi prieteni. dusmani. in fond un prieten apropiat iti poate fi cel mai aprig dusman, caci te cunoaste cel mai bine. ca sa ajungi undeva, trebuie sa contezi doar tu [ vb aia : " daca nu ma lasi sa mor, nu te las sa traiesti " ] si eventual prietenii tai. daca posezi asa ceva. eu inca nu am asa ceva. dar am sperante ca intr-o zi ma voi face ascultata si de o fata. chiar daca ele sunt rele si parsive, sper ca-mi voi gasi un prieten de nadejde in una din ele. baietii la capitolul asta sunt mai presus.

azi sunt fericita. maine vom vedea.

orizonturi si puncte

" fiecare avem propriul orizont. dar la un moment dat acest orizont se micsoreaza atat de tare incat devine un punt si atunci afirmam : acesta e punctul meu de vedere! " am ajuns la concluzia ca deja incepe ca orizontul meu sa se ingusteze si sa apara din ce in ce mai des afirmatia cu punctul de vedere. acum trec prin procesul care-mi largeste punctul de vedere si-l retransforma in orizont. cum fac asta? folosindu-ma de gandirea mea si a altora. incerc sa ma pun si in locul altora, pentru a-mi stabili optiunile si pentru a o alege pe cea optima. sunt de abia la inceput. dar increderea in mine incepe sa creasca si ceva minunat va iesi la sfarsit. poate nu am nevoie neaparata de prieteni adevarati. daca ei nu ma vor, de ce i-as vrea eu? unele chestii intr-o relatie trebuie sa fie reciproce. sunt in stare sa iubesc pe oricine. dar totusi sa iubesc numa eu si sa fiu calcata in picioare? parca nu suna bine. prea multe idei pentru doua zile, si deja isi fac efectul. multumesc din suflet celor doua persoane cu care am vorbit zilele astea si s-au luptat sa ma aduca pe linia de plutire. incep sa inteleg cam ce si cum ar trebui sa fie. uite o intrebare existentiala. " sunt om si visez ca sunt fluture si ca zbor. sau sunt fluture si visez ca sunt om?! "

timpul zboara pe langa mine? nu. eu fug prin timp. totul e in mana mea.

prieten

ce e de fapt un prieten? in viziunea mea, un prieten e acea persoana care te intelege. sau daca nu te intelege, macar da impresia asta. un prieten e acea persoana pe care daca o vei suna la ora 3 noaptea, chiar daca va raspunde mai urat pentru ca ai trezit-o, cand ii vei zice ca ai o problema imediat va uita de somn si va face orice ca sa te ajute. va face eforturi sa te cunoasca indeajuns pentru a stii cum esti si a-ti fi un prieten bun. iti va spune totul sincer si pe fata pentru ca stie ca indiferent de cat de grava e situatia, tu vei trece peste. este acea persoana care apeleaza la tine cand se simte rau, cand are o pasa proasta, cand l-a parasit prietena / prietenul, dar si atunci cand va reusi la un examen, cand se va logodi si cand va trece prin tot felul de experiente placute. notiunea de prieten e relativa. cel mai bun prieten al tau esti tu insuti. si-n fond prietenia porneste din egoism. esti prieten cu cineva ca sa-ti fie tie bine. ca sa ai la cine apela atunci cand ti-e tie rau. intr-o relatie trebuie sa stii sa dai si sa stii sa primesti. sa stii sa intelegi si sa te faci inteles. urasc monotonia. urasc normalitatea. urasc sa nu am cu cine sta de vorba. urasc ca persoana de langa mine sa nu fie destul de inteligenta pentru a purta o conversatie inteligenta. urasc influenta anturajului asupra unora. dar pe de alta parte urasc sa nu am pe cineva alaturi. urasc sa nu am pe cine asculta si ajuta. urasc singuratatea. urasc ca nu am prieteni adevarati. dar vorba unui amic, poate nu am privit unde trebuie. urasc zilele astea. dar va trece. urasc sa nu ma accepti. dar va trece. urasc sa astept. dar timpul va trece si le va rezolva pe toate.

cu toata increderea in bine, ne vom auzi mai tarziu.

criza primei varste

17 ani. tragic. atat pot spune. nu-mi plac crizele de varsta, dar trebuia sa trec si eu prin asta, nu? poate e doar trezirea brusca la realitate. pure constatari. cum ar fi ca nimeni nu ma intelege. poate sunt prea dificila si starile mele de spirit se schimba prea repede. poate nu accept nimic de la altii. ideea e ca nu mai am incredere. in nimeni. am fost dezamagita de persoanele din partea carora nici in cele mai extremiste cazuri nu ma asteptam, dar s-a intamplat. doare. chiar foarte tare. e un piculet aiurea sa constati ca de fapt nu ai nici macar un prieten adevarat pe care sa te poti baza. nici macar unul. si la asta s-ar putea adauga ca tipul la care ti ceva mai mult, dupa care ai fi dispusa sa astepti cat e nevoie, nu vrea sa fiti mai mult decat amici. si uite asa, una dupa alta se aduna si gata! punct! nu mai pot. o fi varsta de vina. sau sunt eu prea izolata de lume. de acum nu-mi ramane decat sa fiu cel mai bun prieten al meu. sa stau inchisa in mine.

nu ma cauta daca nu ma accepti asa cum sunt! j'en ai marre!!

a mai trecut un an..

asa incepe un an nou : cu o retrospectiva. deci, ce am realizat in anul care a trecut? multe, dar niciodata suficiente. niciodata nu suntem multumiti de ce am realizat. totdeauna e loc de mai bine. lacomie? nu! ambitie. hmm. timpul e efemer. trece si ne mananca [la propriu] zilele. cu ce ramanem din asta? cu experienta. m-am intrebat de prea multe ori ce va ramane in urma noastra. cu ce scop facem tot ce facem? de ce ne straduim sa avem o viata buna [ casa,bani,familie si alte cateva achizitii ] ? oricum nu le luam cu noi in mormant. de ce? copii nostri nu vor ramane decat cu amintiri mai mult sau mai putin placute. nu cu banii nostrii, nici macar cu experienta noastra. de ce toate astea? pana la urma de ce viata? gata! punct! ca deja a deviat acest monolog [ care se vrea un monolog de inceput de an ] intr-unul suicidal. nu asta vreau. vreau doar sa trag concluzii. sa ridic standarde. sa inmultesc sperante. sa indulcesc experiente. sa privesc multumita in urma, si plina de speranta inainte. stiu ca se poate. totul va fi mai bine, caci sunt in posesia "secretului". am intrat intr-un nou an. ce ramane de facut?! sa privim cu mandrie trecutul, sa ne bucuram ca am avut ocazia sa facem ce am facut, chiar daca eram in stare de mai multe. sa fim multumiti cu noi insine. sa traim clipa, caci numa o viata avem.

inca un an. inca 366 zile. inca un tunel. vezi lumina din capatul lui?!