" fiecare avem propriul orizont. dar la un moment dat acest orizont se micsoreaza atat de tare incat devine un punt si atunci afirmam : acesta e punctul meu de vedere! " am ajuns la concluzia ca deja incepe ca orizontul meu sa se ingusteze si sa apara din ce in ce mai des afirmatia cu punctul de vedere. acum trec prin procesul care-mi largeste punctul de vedere si-l retransforma in orizont. cum fac asta? folosindu-ma de gandirea mea si a altora. incerc sa ma pun si in locul altora, pentru a-mi stabili optiunile si pentru a o alege pe cea optima. sunt de abia la inceput. dar increderea in mine incepe sa creasca si ceva minunat va iesi la sfarsit. poate nu am nevoie neaparata de prieteni adevarati. daca ei nu ma vor, de ce i-as vrea eu? unele chestii intr-o relatie trebuie sa fie reciproce. sunt in stare sa iubesc pe oricine. dar totusi sa iubesc numa eu si sa fiu calcata in picioare? parca nu suna bine. prea multe idei pentru doua zile, si deja isi fac efectul. multumesc din suflet celor doua persoane cu care am vorbit zilele astea si s-au luptat sa ma aduca pe linia de plutire. incep sa inteleg cam ce si cum ar trebui sa fie. uite o intrebare existentiala. " sunt om si visez ca sunt fluture si ca zbor. sau sunt fluture si visez ca sunt om?! "
timpul zboara pe langa mine? nu. eu fug prin timp. totul e in mana mea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu