hmm, ma uit la ceas. de fapt nici nu trebuie sa ma uit la ceas ca sa simt timpul cum se scurge. parca si aud : "tic-tac " . si cand te uiti in urma, si vezi ca a trecut atata timp si tu n-ai facut ce vroiai atunci, n-ai realizat ce-ti doreai atunci. concluzia? ai lasat timpul sa-ti scape. a meritat? esti prea implicat in viata ta ca sa tragi concluzia asta. si atunci? vino la mine si te ajut. pentru ca iti pot privi problema din exterior. imi urasc falsii prieteni. de ce? tot timpul eu sunt aici cand au nevoie. nu asta urasc. ci faptul ca atunci cand am probleme, eu sunt tot aici, dar ei acolo. eu vreau sa-i impartasesc o problema, si acea persoana continua cu ale ei de parca nu am vorbit eu, ci a suflat vantul. de ce? asa-s oamenii. nu inteleg cum indraznesc sa se numeasca "prieteni". dar inghit obligat fortat, si merg mai departe. am ajuns la concluzia ca viata e un mare lant de incercari. ce trebuie sa faci? sa-ti asculti inima si mintea. inima TA. mintea TA. o sa fie langa tine oameni care te ajuta sau te doboara. adevarati prieteni. falsi prieteni. dusmani. in fond un prieten apropiat iti poate fi cel mai aprig dusman, caci te cunoaste cel mai bine. ca sa ajungi undeva, trebuie sa contezi doar tu [ vb aia : " daca nu ma lasi sa mor, nu te las sa traiesti " ] si eventual prietenii tai. daca posezi asa ceva. eu inca nu am asa ceva. dar am sperante ca intr-o zi ma voi face ascultata si de o fata. chiar daca ele sunt rele si parsive, sper ca-mi voi gasi un prieten de nadejde in una din ele. baietii la capitolul asta sunt mai presus.
azi sunt fericita. maine vom vedea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu